Sunt perfect conştientă de faptul că noi eram departe de a fi o echipă organizată atunci când venea vorba de filmări; sunt conştientă şi absenţa unui echipament tehnic, un capitol unde eu m-am încăpăţânat să improvizez. Dar acesta-i adevăratul exerciţiu: să nu ai condiţii, astfel încât să fii forţat să gândeşti, să te trezeşti chiar şi cu idei geniale în mijlocul unei pustietăţi intelectuale. Noi nu am avut de făcut filme de Oscar, nici reclame pentru Esquire şi alte branduri cu iz mai sofisticat; am fost nevoiţi doar să înfruntăm carenţele gadgetoriale, aşadar să scornim o modalitate cât mai subtilă de a ascunde lipsurile şi de a evidenţia cât mai mult ideea filmuleţelor.
Am avut şi noi ocazia de a ne simţi ca o echipă în stilul şcolăresc al lui Mungiu: buget mai deloc (la noi era de fapt zero), întrebarea ,,Oare o să meargă?'' şi un premiu deoc de neglijat, aterizat ulterior. Da, am câştigat premiul I la un concurs naţional organizat în cadrul proiectului antidrog ,,Să călcăm pe iarbă!'' cu un spot publicitar de 30 de secunde. Bucureştiul ne aşteaptă pe data de 5 iunie, în Piaţa Constituţiei, pentru a ne înmâna diplomele şi cadourile în cadrul unei festivităţi de premiere.
Premiul mai sus menţionat a reprezentat pentru noi un imbold serios spre a continua aceleaşi activităţi, spre a participa la cât mai multe concursuri care prezentau secţiuni de Film de scurt metraj şi Spot publicitar. Echipa noastră, formată în principiu din 3 fete (chiar dacă pe parcurs aveam şi colaboratori care se numărau printre colegii noştri de clasă, implicaţi ca voluntari), a decis că este păcat să nu repetăm astfel de experienţe şi să abandonăm competiţiile. Aşadar, la momentul actual aşteptăm rezultatele de la ,,Mesajul meu antidrog'' şi ne ocupăm de montajul filmuleţului pentru concursul ,,Eco-reporteri''. De asemenea, mânata de visul meu de a deveni monteur în domeniul publicităţii, am în plan înscrierea pentru workshop-ul LGD din cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Concurenţa-i strânsă, anual sunt selectaţi doar 15 tineri din toată ţara.
În afară de timpul liber inexistent, orele nedormite în favoarea montajului şi câteva absenţe dobândite pe motiv că nu m-am mai putut trezi ca să ajung la prima oră, totul a decurs destul de... în stilul nostru. Adică multe glume, adevărate ,,perle'', lecţii destule cât să învăţăm că socoteala de-acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg (şi totuşi, noi am sperat de fiecare dată contrariul); cel mai important este că am căpătat experienţă şi momentan suntem conştienţi de aşteptările pe care trebuie să ni le dezvoltăm la orice început de proiect (pe principiul că mai rău decât am păţit noi la filmările de până acum nu se poate).
Aşadar, mulţumim în primul rând existenţei camerei de filmat a lui Vlad Romee, fără de care nimic nu ar fi fost posibil. În al doilea rând, eu ţin personal să mulţumesc colegelor mele de proiect, Luiza Selişteanu şi Denisa Buzatu, care mi-au furnizat ,,platouri de filmare'' şi au interpretat rolurile principale în cadrul filmuleţelor. Mulţumesc de asemenea şi lui Alexandru Obreja (colegul nostru de proiect la ,,Să călcăm pe iarbă!'' şi ,,Eco-reporteri'', care şi-a jucat impecabil rolurile de dealer, muncitor şi cetăţean necioplit), Simina Cioroianu, Laura Burtan, Andrei Tufişi şi Ştefan Dunăreanu (colegii noştri de clasă care au jucat voluntar în filmuleţul pentru concursul ,,Eco-reporteri'').
Se semnează al vostru monteur, operator, regizor şi scenarist,
Cristina Sandu
Am avut şi noi ocazia de a ne simţi ca o echipă în stilul şcolăresc al lui Mungiu: buget mai deloc (la noi era de fapt zero), întrebarea ,,Oare o să meargă?'' şi un premiu deoc de neglijat, aterizat ulterior. Da, am câştigat premiul I la un concurs naţional organizat în cadrul proiectului antidrog ,,Să călcăm pe iarbă!'' cu un spot publicitar de 30 de secunde. Bucureştiul ne aşteaptă pe data de 5 iunie, în Piaţa Constituţiei, pentru a ne înmâna diplomele şi cadourile în cadrul unei festivităţi de premiere.
Premiul mai sus menţionat a reprezentat pentru noi un imbold serios spre a continua aceleaşi activităţi, spre a participa la cât mai multe concursuri care prezentau secţiuni de Film de scurt metraj şi Spot publicitar. Echipa noastră, formată în principiu din 3 fete (chiar dacă pe parcurs aveam şi colaboratori care se numărau printre colegii noştri de clasă, implicaţi ca voluntari), a decis că este păcat să nu repetăm astfel de experienţe şi să abandonăm competiţiile. Aşadar, la momentul actual aşteptăm rezultatele de la ,,Mesajul meu antidrog'' şi ne ocupăm de montajul filmuleţului pentru concursul ,,Eco-reporteri''. De asemenea, mânata de visul meu de a deveni monteur în domeniul publicităţii, am în plan înscrierea pentru workshop-ul LGD din cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Concurenţa-i strânsă, anual sunt selectaţi doar 15 tineri din toată ţara.
În afară de timpul liber inexistent, orele nedormite în favoarea montajului şi câteva absenţe dobândite pe motiv că nu m-am mai putut trezi ca să ajung la prima oră, totul a decurs destul de... în stilul nostru. Adică multe glume, adevărate ,,perle'', lecţii destule cât să învăţăm că socoteala de-acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg (şi totuşi, noi am sperat de fiecare dată contrariul); cel mai important este că am căpătat experienţă şi momentan suntem conştienţi de aşteptările pe care trebuie să ni le dezvoltăm la orice început de proiect (pe principiul că mai rău decât am păţit noi la filmările de până acum nu se poate).
Aşadar, mulţumim în primul rând existenţei camerei de filmat a lui Vlad Romee, fără de care nimic nu ar fi fost posibil. În al doilea rând, eu ţin personal să mulţumesc colegelor mele de proiect, Luiza Selişteanu şi Denisa Buzatu, care mi-au furnizat ,,platouri de filmare'' şi au interpretat rolurile principale în cadrul filmuleţelor. Mulţumesc de asemenea şi lui Alexandru Obreja (colegul nostru de proiect la ,,Să călcăm pe iarbă!'' şi ,,Eco-reporteri'', care şi-a jucat impecabil rolurile de dealer, muncitor şi cetăţean necioplit), Simina Cioroianu, Laura Burtan, Andrei Tufişi şi Ştefan Dunăreanu (colegii noştri de clasă care au jucat voluntar în filmuleţul pentru concursul ,,Eco-reporteri'').
Se semnează al vostru monteur, operator, regizor şi scenarist,
Cristina Sandu
0 Response to "Making Of"
Trimiteți un comentariu